luni, 9 martie 2015

Casa Richter***, locul primitor din cetatea Sighisoara


In Sighisoara am fost de multe ori, la Festivalul Medieval sau pur si simplu pentru a ne plimba, insa niciodata n-am scris o recenzie despre cetate sau locurile frumoase in care am stat. Probabil o voi face cat de curand, caci o asemena cetate merita toata atentia cuvenita. Cateva poze din "colectia Sighisoara" isi fac cu siguranta loc aici, datorita farmecului unic al acestui oras.








Astazi m-am hotarat sa scriu insa, despre frumoasa casa in care am ramas peste noapte, la intoarcerea noastra din Viscri (vezi impresii aici). Ceea ce ma face sa-i dedic acest articol este caldura si amabilitatea cu care am fost primiti, ceea ce ofera pensiunea si nu in ultimul rand, felul in care a fost restaurata si conservata.
Casa Richter din Sighisoara, este o veche locuinta saseasca, construita in secolul al XVIII-lea, si actualmente renovata, situata in cetate, pe Strada Tamplarilor, nr. 28 (site oficial: pensiuneacasarichter.ro).

Numele casei ("Richter" = judecator) a trebuit pastrat dupa cel al fostei detinatoare a casei, matusa actualei proprietare, la fel ca in cazul tuturor caselor din cetatea care apartin patrimoniului mondial UNESCO. In momentul renovarii au trebuit conservate absolut toate elementele originale, incepand cu detalii de constructie si terminand cu zugraveala. Proprietarul ne spunea ca nu le-a fost permis sa faca absolut nicio modificare a constructiei originale, fapt care pina la urma a fost unul binevenit, caci au reusit sa pastreze intocmai farmecul casei si a-i conferi acesteia un iz medieval dar si modern-confortabil, fara a rezulta vreun kitsch.


Cum ajungi:


Venind cu masina din directia Brasov pe E60, intram in Sighisoara si o traversam mergand pe sub Dealul Cetatii pina la intersectia cu strada Anton Pann. Coordonatele GPS sunt N 46.219650 E 24.791490. Cu toate acestea, cine suna la pensiune, va primi indicatii precise cu privire la modul in care poate ajunge acolo.


In intersectie faci stanga pe Anton Pann si cobori pe sub Dealul Cetatii – in stanga, pina cand ajungi la parcarea situata in partea dreapta a strazii. E usor de gasit si vizibila de departe, aflandu-se langa o intersectie. Veti observa de indata ghereta paznicului, precum si faptul ca parcarea este monitorizata video. Tariful este de 10 lei/ 24 h, dar se poate rezerva si cu ora, iar masina va fi in siguranta. Puteti plati fie la paznic si veti primi tichetul de afisat in parbriz, fie direct prin SMS, urmand indicatiile de pe panourile afisate in parcare. Toate astea, din cauza faptului ca pensiunea Casa Richter fiind situata in inima cetatii, pe o strada foarte ingusta, nu are parcare privata.




Aici trebuie spus ca din pacate, s-a renuntat la interdictia intrarii cu masina in cetate, fie asta chiar si contra cost, asa cum era pina cu ceva vreme in urma. Barierele care blocau accesul in cetate au disparut, ramanand doar structurile care indica locurile in care au fost amplasate.

S-ar putea ca unii sa se bucure la auzul acestei vesti, dar bucuria le va fi de scurta durata, caci odata intrati in cetate, poti ramane cu masina in fata pensiunii doar atata timp cat descarci bagajele si le duci in camera, dupa care, va trebui s-o duci intr-una dintre parcarile amenajate in afara cetatii.

N-am reusit sa aflam exact cum se poate parca totusi in cele cateva, foarte putine locuri existente in cetate; probabil exista pensiuni care au parcare privata sau pur si simplu masinile sunt ale locuitorilor.

Rezervarea o facusem initial online, dupa care, in ultima zi a sederii noastre in Viscri, am fost sunati de proprietareasa pensiunii. Ne-a propus o alta camera, mai mare si mai frumoasa, dupa cum spunea. Am fost de acord, dupa ce-am ascultat argumentele aduse si nu am regretat ulterior. N-am inteles de ce s-a produs aceasta schimbare, dar asa cum ni s-a spus ulterior, sotul meu i-a parut foarte „simpatic” la telefon doamnei respective, si „ceva” a indemnat-o sa ne ofere cea mai frumoasa camera din casa. Multumim frumos!

Despre pensiune


Casa Richter ofera cazare in 3 camere cu pat matrimonial sau twin, plus o camera tripla. Preturile sunt foarte corecte in raport cu ceea ce ofera. Doua dintre camere sunt la parter, iar accesul la celelalte doua, aflate la mansarda, se face cu ajutorul unei frumoase scari interioare, din lemn masiv. Nu se serveste masa la pensiune, dar fosta crama de la subsolul casei este amenajata ca sala de mese plus o bucatarie complet utilata, unde poti sa-ti pregatesti de-ale gurii. Ni s-a oferit cafea sau ceai din partea casei, in dimineata plecarii.


Ajungem asadar la pensiune, parcam pe strada foarte ingusta din fata casei si prima impresie este una foarte placuta. Dam sa intram pe poarta, dar este inchisa. Sunam si in scurt timp apare o doamna care ne deschide si se scuza pentru poarta inchisa, dar motivul e ca fiind singura in casa si avand de trebaluit prin camerele de sus, si-a luat o masura de siguranta. Nicio problema, o asiguram.
Dupa ce primim cheia camerei si ducem bagajele in camera, ne intoarcem la parcare, lasam masina acolo si o luam pe jos, inapoi. Drumul pavat catre cetate, e foarte frumos, mai ales ca de-o parte si de alta e strajuit de o multime de copaci, printre care intrezarim la dreapta cladirile de sus de pe Dealul Cetatii, iar in stanga, jos, o multime de case, cu gradini care de care mai frumoase.



Drumul nu e lung pina la pensiune, il strabati pe jos cam in 6-7 minute si asta fara sa te grabesti. Odata ajunsi la zidul cetatii, ne facem intrarea pe sub bolta Turnului Croitorilor, de unde, in circa 50 de metri, la dreapta se deschide Strada Tamplarilor. Mergem pe strada inainte, pina la numarul 28 si ajungem la destinatie.





Intram in camera si constatam ca e destul de larga, iar vederea este la strada, prin cele doua ferestre impodobite cu muscate, pe care le vazusem de afara. Ne place mobilierul masiv din lemn, patul „king size” cu asternuturi albe ca laptele, biroul din lemn sculptat si dulapul de haine, de asemenea din lemn masiv. Saltelele sunt excelente, nici prea tari dar nici prea moi, pernele, cate 2 la numar pentru fiecare din noi, sunt de asemenea, de buna calitate. Ne incanta in mod deosebit asternuturile de pe pat, imaculate, in stil traditional.









Observam detalii care dau camerei nota de original-medieval, precum clantele din fier forjat ale usilor de la intrare si de la baie. Tavanul cu barne din lemn, este de asemenea, deosebit. Pe pereti, fotografii ale unei Sighisoare vechi de secole. Singurul obiect cu adevarat modern din camera, este televizorul LCD, cu imaginea lui perfecta. Gresesc, caci nota de modern o completeaza internetul wi-fi, cu care e dotata casa si care de asemenea, functioneaza excelent.
















Intru in baie si constat cu placere ca sclipeste de curatenie si e dotata cu toate articolele necesare: sapun lichid si solid, gel de dus, casti si uscator pentru par. Si aici, ca si in camera, lumanari parfumate orneaza incaperea. Instalatii sanitare de foarte buna calitate, apa curge cu presiune, prosoapele groase si pufoase sunt de un alb imaculat. Aerisirea se face in mod natural, printr-o fereastra aflata la mare inaltime.


Camera de baie este dreptunghiulara, cabina de dus aflandu-se pe una din laturile scurte ale incaperii. Constat acum in timp ce scriu, c-am ratacit pozele cu baia! Se prea poate ca ele sa fi ajuns intr-un fisier cu totul altul decat cel destinat Sighisoarei, dar le voi cauta temeinic si voi reveni cu ele.

Suntem placut impresionati de tot ceea ce-am vazut, insa nu putem ramane prea mult in camera, scopul venirii noastre aici, fiind cu totul altul.

Iesim asadar sa ne plimbam si oras si revenim mai tarziu la pensiune, pentru o scurta pauza. In curtea interioara, ornata cu plante si flori, la o masa din lemn cu bancute, sta asezata familia proprietarilor. Facem prezentarile si schimbam cateva vorbe. Dintr-una intr-alta, aflam ca desi doamna este localnica, sotul acesteia se trage dintr-un sat de pe Tarnava Mica, foarte aproape de orasul in care locuim noi. Casa "judecatorului", au mostenit-o de la o matusa si abia de curand au decis sa investeasca in ea si s-o transforme in pensiune.


Asadar, casa nu e deschisa vizitatorilor de mult timp, pare-se ca in urma cu aproximativ un an. Eu sper sa-si pastreze aceleasi standarde indiferent de cata vreme va functiona si toti turistii sa aiba parte de aceeasi amabilitate si buna vointa din partea proprietarilor, de care am avut parte noi.

Iesim ulterior sa luam masa in oras si revenim la Casa Richter pe inserat, cand lumina blanda a felinarelor scalda straduta pietruita. Nu deranjam pe nimeni, caci proprietarii nu locuiesc aici si oricum, primisem pe langa cheia camerei si pe cea de la poarta.

Osteniti de-atata colindat, incheiem seara si totodata scurtul nostru periplu prin tinuturile sasesti, in asternuturile confortabile ale patului imens, in casa peste care se asterne noapte si linistea desavarsita. Sa tot revii in astfel de locuri primitoare, caci sunt deosebite! Iar Sighisoara este si va ramane, alaturi de Sibiu si Cluj, unul dintre orasele mele de suflet in care voi reveni oricand cu placere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu