marți, 2 februarie 2016

Calatorii de toamna (V): Mănăstirea Dragomirna


urmare de aici

Este greu sa scriu despre manastirile din Bucovina , pentru ca nu pot cuprinde in cuvinte toata maretia si spiritualitatea lor, nici ceea ce reprezinta pentru patrimoniul cultural si arhitectural al tarii noastre. Tocmai de aceea m-am ferit pana acum s-o fac, chiar daca in drumurile noastre prin Bucovina am trecut pe la mai toate manastirile stiute.

Ma gandesc insa, ca a venit vremea sa scriu macar despre cateva dintre acelea care ne-au placut cel mai mult, chiar daca cuvintele mele nu se vor ridica la valoarea acestora, iar prima dintre acestea este Manastirea Dragomirna.

La Manastirea Dragomirna, am ajuns venind pe drumul de intoarcere de la Suceava, unde vazusem Muzeul Satului Bucovinean si Cetatea de Scaun. Desi este trecut bine de ora patru a dupa amiezii, ne hotaram sa ne abatem din drumul catre Vama si sa mergem sa o vedem, chiar cu riscul de fi inchisa pentru vizitatori.

De la Suceava pana la manastire nu e cale lunga, doar 14 km pe care- strabati in mai putin de o jumatate de ora, chiar daca traficul greoi de la iesirea din Suceava te intarzie putin. Odata iesiti din oras, drumul este liber si intins si nimic nu te retine in cale.

Ajungem la Dragomirna cand soarele incepe sa se coboare catre coama dealurilor si ne oprim in parcarea larga de langa livada plina cu meri rosii, care se intinde in fata manastirii. Cateva grupuri mari de turisti se indreapta deja catre autocarele cu care au venit si in cateva minute toata zarva inceteaza si suntem singuri. Suntem aproape siguri ca manastirea e inchisa, dar nu-i nimic, vom face cateva fotografii de amintire cu exteriorul, caci peisajul inconjurator iti taie rasuflarea.

Merii din livada sunt incarcati de fructe, care incep deja sa se risipeasca in iarba. Livada se intinde de-a lungul aleii pavate ce urca domol catre poarta manastirii si pe care apucam si noi.


Apropiindu-ne de poarta aflata in turnul care straduieste zidurile de intrare, observam ca e deschisa si grabim pasul. La poarta, o maicuta citind dintr-o carte de rugaciuni, asa cum ne-am obisnuit sa vedem ca aproape de fiecare data cand am vizitat o manastire. 

Ne spune ca e deschis si se poate vizita, dar fara fotografii inauntru. Ne asteptam la asta, dar tot suntem putin dezamagiti... Cu toate astea, platim biletele de intrare, apoi ascultam explicatiile destul de detaliate ale calugaritei despre manastire si in final intram in biserica. Vom vedea apoi curtea si celelalte, la iesire.

Biserica Manastirii Dragomirna, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh este atipica din punct de vedere arhitectutal, ea nesemanand cu nicio alta manastirea din Bucovina. Este foarte ingusta si inalta, lipsita de picturi pe zidurile exterioare, asa cum ne-am obisnuit sa vedem la celelalte manastiri bucovinene. In schimb, peretii exteriori sunt sculpati in piatra, dandu-ti impresia unei adevarate dantelarii.
La jumătatea fatadelor, biserica este inconjurată de un brau răsucit, iar turla bisericii este sculptata cu motive florale şi geometrice.



Complexul arhitectural al Manastirii Dragomirna, Dragomirna, este compus din biserica mică sau a schitului, biserica mare, zidurile de aparare, vechea cladire a egumeniei, cele cinci turnuri, chiliile şi paraclisul. A fost ctitorita in anul 1609  de catre arhimandritul devenit episcop apoi mitropolit Anastasie Crimca si ulterior, in 1627 s-a inceput fortificarea manastirii, care in scurt timp a devenit una dintre cele mai bine aparate manastiri.

In jurul bisericii mari, in interiorul ziduriloe, se afla cladirile monahale, chiliile, precum si un muzeu cu obiecte bisericesti. Zidurile interioare ale manastirii sunt inconjurate de o pasarela din lemn, pe care poti urca strecurandu-te prin ingustimea unei scari interioare din piatra. Odata ajuns pe pasarela, poti sa admiri de la inaltime splendida maretie a bisericii din mijloc si sa vezi panorama din exterior, mijindu-ti ochii prin lucarnele stramte din piatra.






 

Tarziu si cu greu ne desprindem din acest univers si ne pregatim de plecare. Ne luam ramas bun  de la maicuta ce strajuieste in continuare intrarea, iar in urma noastra manastirea isi inchide portile, caci de-acum soarele aproape a apus.

Din pricina asta, nu putem vizita capela manastirii (fosta bisericuta a manastirii), caci totul e incuiat, dar cu siguranta o vom face cand vom mai reveni aici.


Facem cale intoarsa pe langa livada cu meri, intorcand capul mereu si surprinzand de fiecare data in alta lumina, turnul mare al clopotnitei si zidurile manastirii, de-acum tot mai indepartate.
Ne bucuram c-am fost aici.




surse:
Wikipedia,
romanianmonasteries.org 
citeste continuarea aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu