Ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, sunt lunile anului. Nimic nou pînă aici. Ceea ce este mai putin cunoscut poate, este că, în tradiţia populară românească însă, lunile anului sunt considerate a fi „cei 12 fii ai Anului'' sau ramurile unui copac foarte bătrân.
Fiecare dintre ele avea, în lumea satului românesc o cu totul altă denumire decît cea precizată la început şi mai ales o semnificaţie aparte. Fiecare lună sugera prin numele ei, fie o activitate din viaţa oamenilor, fie aminteau de o anume tradiţie.
Majoritatea este formată din acele luni al căror nume se identifică cu observaţiile oamenilor asupra stării vremii. Cel mai mare dintre fiii Anului, Ianuarie sau „Gerar'' era cunoscut în trecut şi sub denumirea de „Genarie'', „Ghenarie'' sau „Calindariu''. Este luna în care se dădeau petreceri de începerea Noului An şi în care se vedea cum va fi vremea în perioada următoare: dacă în ianuarie nu e timp geros, atunci aşa va fi vremea în martie şi aprilie.
Dacă însă era frig, cu siguranţă în februarie avea să ningă. Februarie, „Făurar'' sau „luna lupilor'' era considerată a fi o luna deosebit de nemiloasă, venind cu geruri şi viscole mari. În tradiţia populară se spune că în februarie 2 săptămîni îngheaţă tot, iar în următoarele 2 se dezgheaţă.
Denumirea populară „Făurar'' sugera începutul pregătirilor pentru muncile agricole şi nu numai, ce aveau să înceapă din luna următoare cînd vremea era mai blândă.
În luna martie („Mart'') începe primăvara, vremea se încălzeşte treptat. Legendele spun că Martie a luat cîte o zi din fiecare celelalte luni pentru a-şi depăşi toţi ceilalţi fraţi. Acum încep şi zilele Babelor (zilele Martei sau Dochiei), tradiţie îmbogăţită de o mulţime de poveşti ce ilustrează lupta dintre iarnă şi primăvară, dintre întuneric şi lumină. Martie mai este denumit şi „Germanar'' („Încolţitorul''), natura începînd să prindă viaţă şi culoare. Aprilie („Prier'') este o continuare a zilelor babelor Marta şi Dochia.
Denumirea de „Prier'' se datorează faptului că se consideră ca această perioadă din an este una foarte prielnică. Cu toate acestea, timpul e înşelător de la o zi la alta, ceea ce dăunează plantelor şi animalelor mici. În zile foarte friguroase şi cu vînt uscat, luna aprilie era denumită în popor „traista-n băţ''.
Mai („Florar'' sau „Frunzar'') este luna ierburilor. Acum se consideră că Raiul coboară pe pămînt, pajiştile sînt verzi şi pline de flori multicolore, iar frunzişul pădurilor şi livezilor tresare sub adierea vîntului. Iunie este luna cireşelor, drept pentru care în popor ea era cunoscută sub denumirea de „Cireşar'' sau „Cireşel''.
Iulie, luna lui „Cuptor'', este în tradiţia populară perechea lui „Făurar''. Asta pentru că vorbele din popor spun că, pe cît de frig e în vremea lui „Făurar'', pe atît de cald va fi în luna lui cuptor.
August, lună cunoscută ca „Gustar'' sau „Secelar'', este una din lunile ce abunda în legume, fructe şi recolte de tot soiul.
Septembrie, „Răpciune'', este luna ce deschide uşa toamnei, cu vreme schimbătoare. Totodată este şi luna vinului - „Vinitel'' acum strîngîdu-se rodul viilor. Dat fiind că acum începe un nou anotimp, tradiţiile populare fac iarăşi legătură între luni şi vreme.
Astfel, dacă de „Răpciune'' e cald, atunci luna următoare, „Brumărel'', timpul va fi rece şi cu multă umezeală. Dacă tună în septembrie, e sem n de multă zăpadă în „Făurar''. Dacă în septembrie înfloresc scaieţii, atunci toamna va fi lungă şi frumoasă. Dacă rîndunelele se duc repede, atunci e semn că şi iarna e aproape.
Lunile octombrie („Brumărel'') şi noiembrie („Brumar'') nu aduc evenimente şi tradiţii deosebite. Ele sînt însă cele care prevestesc iarna ce bate la uşă. Acum cade bruma, apare promoroaca, iar vîntul bate mai cu putere, toate acestea spunînd că iarna ce vine va fi blîndă. Dacă în aceste luni va ploua mărunt, atunci iarna va fi grea.
Decembrie („Undrea'' sau „Ningau'') este una din cele mai bogate luni ale anului în sărbători creştineşti, cîntec şi voie bună. Deschizătoare de anotimp dar închizătoare de an, această lună e foarte bogată în prevestiri pentru anul ce va veni.
De Sf. Andrei prăznuit în ultima zi din noiembrie şi sărbătoare ce deschide luna cadourilor, se pun la încolţit în vase boabe de grîu pentru a vedea cum va fi anul ce vine. Această sărbătoare este de altfel una foarte bogată în obiceiuri şi superstiţii populare.
Pe de altă parte, dacă în „Undrea'' e ger, atunci anul va fi mănos; dacă e zăpadă, atunci va ploua în timpul lui „Ciresar''.
sursa: anunt.uk
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu